Colindă de fereastră: Cântece de iarnă uitate

de Valentina Zaharia
Regia: Valentina Zaharia
Sunet: Alex Lungu
Producție: De Intentio și unteatru
Light Design: Barbu Ramon
Distribuție:  
Valentina Zaharia - voce, Albert Tajti - pian și aranjament, Lucian Maxim - percuție

Din 20 decembrie, pe platforma unteatru cinematic

Mastering: Dan Damian
Scenografie & Producție: Ana Turoș
Imagine & montaj: Adi Bulboacă
Make-up: Mariana Sokolovski
Vocal coach: Alexandra Giurcă

Durată: 40 min.

Trei artiști remarcabili și o întâlnire spectaculoasă între lumea tradițiilor și adaptările contemporane ale acestora, într-un concert de Sărbători pe care sperăm să-l primiți cu bucurie în casele dumneavoastră.

Culese din antologii de texte vechi, ascunse pe rafturile bibliotecilor în care actrița Valentina Zaharia și-a petrecut zeci de ore de studiu, cele opt cântece românești interpretate pe scena unteatru au fost reorchestrate de Albert Tajti, unul dintre cei mai reprezentativi pianiști de jazz din România. Duo-ul lor – o apariție spectaculoasă și o premieră absolută pe scena muzicală autohtonă, marchează debutul Valentinei în lumea muzicii, oferindu-vă ocazia de a o descoperi într-o nouă ipostază artistică, una care vă va surprinde în totalitate. Întâlnirea lor cu renumitul percuționist Lucian Maxim, invitatul special pe care veți avea ocazia să-l ascultați în două momente excepționale din programul spectacolului de Sărbători, înscrie proiectul pe lista evenimentelor pe care n-ar trebui să vă îngăduiți să le ratați.

,,Ador textele vechi scrise și rescrise la comun, de oameni ale căror nume nu le vom afla niciodată.
Am răscolit după ele prin biblioteci până când activitatea lor a fost suspendată de contextul pandemic. Teatrele se închiseseră și ele și căutam să aflu cum să trec sufletește cu bine prin iarna aceasta.
Am intuit bine ca voi găsi un răspuns in fața temerilor pe care anul acesta le-a adus cu el. Am înțeles prin Colinde că Iarna a fost mereu despre moarte și renaștere, că Noul An pe care îl așteptam acum mai mult ca oricând era invocat, din vremuri vechi, cu speranță și sacrificiu de sânge și foc, că rugăciunile pentru iertarea păcatelor (cum este Cântec de Vicleim) simbolizează o necesară formă de autoevaluare, de chestionare, de acceptare a propriilor temeri și de pregătire pentru nou.

Cred că are sens ca fiecare sa găsească pentru sine o formă de a reface și în 2020 acest parcurs interior, de la deznădejde la bucuria de a trăi, nefugind de niciuna. Concertul nostru la asta invită’’